Site-ul oficial al echipei franceze FC Grenoble a inaugurat o rubrica noua, de intrebari si raspunsuri legate de cariera jucatorilor sai. Primul intervievat a fost internationalul roman, pe 15 februarie. Iata articolul transcris integral:
Primul club?
A fost la Iasi, un oras din nord-estul Romaniei, de partea frontierei moldave. Aveam 15 ani si eram elev de liceu. Apoi am plecat la Steaua Bucuresti, clubul armatei, unde am ramas timp de trei sezoane. Am castigat doua titluri nationale, din care primul in 1997, si mi-a terminat studiile la Facultatea de Sport.
Primul club?
A fost la Iasi, un oras din nord-estul Romaniei, de partea frontierei moldave. Aveam 15 ani si eram elev de liceu. Apoi am plecat la Steaua Bucuresti, clubul armatei, unde am ramas timp de trei sezoane. Am castigat doua titluri nationale, din care primul in 1997, si mi-a terminat studiile la Facultatea de Sport.
Primul antrenor?
Cel de la clubul din Iasi, unde am descoperit rugbyul. Mi-l amintesc ca un om riguros, care ne inspira chiar o forma de teama. Mai ales mie, care descoperisem sportul in general, rugbyul in particular.
Prima selectie?
In 1997, pentru un meci contra Frantei, in Romania, pe care noi l-am pierdut... De atunci am adunat 50 de selectii.
Prima Cupa Mondiala?
Editia din 1999, in Insulele Britanice, si asta este o amintire foarte frumoasa. Am ratat apoi editia din 2003, din cauza unei accidentari. Am participat la toate meciurile de calificare. Acum o astept pe cea de anul acesta, insa eu bat in lemn...
Primul meci in Franta?
S-a intamplat in 1999, cu Aurillac, la o deplasare la Montferrand. Abia venisem la acest club, unde am stat trei ani, si noi am repurtat o victorie mare la Michelin pentru primul meci al sezonului. Am pastrat o frumoasa amintire de atunci.
Prima deceptie?
Absenta mea de la Cupa Mondiala din 2003. A fost foarte frustrant sa particip la calificari, iar apoi sa fiu privat de cireasa de pe tort din cauza unei accidentari.
Prima bucurie?
Nu este una, ci doua. Mai intai victoria obtinuta in martie 2003, la Montferrand, intr-un meci din grupe. A fost o mica lovitura, iar acel succes ne-a deschis portile play-off-ului. Pe acest stadion, Michelin, eu nu am pierdut niciodata! Apoi, anul trecut cu FCG. Victoria cu Nimes, la Valence, a fost enorma. Am simtit un sentiment foarte puternic a unui obiectiv atins, pe care mi-l voi aminti toata viata. Mai ales ca noi nu am cunoscut decat coborari, iar acolo am trait in sfarsit bucuria unei ascensiuni!
Articolul original il puteti citi la adresa urmatoare:
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire